Soliman Magnificul,

Soliman I (turca imperiului Otoman: سليمان Sulaymān, turcă: Süleyman; n. 6 noiembrie 1494 - d. 5/6 septembrie 1566) a fost al zecelea sultan al Imperiului otoman. Acesta a domnit între anii 1520-1566. Acesta este unul din cei care au domnit o perioadă lungă de timp. În Orient acesta este cunoscut sub numele de Soliman Magnificul, iar în Occident sub numele de Legislatorul (în turcă: Kanuni; arabă: القانونى, al -Qānūnī) datorită implicării sale în finalizarea sistemului de legi al Imperiului Otoman. Soliman a fost cel mai puternic şi cunoscut conducător din Europa secolului al XVI-lea.

El coordona politica şi economia Imperiului dar era în acelaşi timp şi conducătorul armatei. Fiind în fruntea acesteia el cucereşte pe rând Belgrad-ul, Rhodos-ul, iar prin cucerirea Vienei din 1529, reuşeşte să pună stăpânire în mare parte pe teritoriul ungar. În lupta sa pentru cucerirea unor noi teritorii precum Persia, Africa de Nord sau Algeria se uneşte cu armata Orientului Mijlociu. Acesta controlează traficul maritim din mări precum Marea Mediterană, Marea Roşie şi Golful Persic.

Fiind conducătorul Imperiului Otoman, acesta instituia şi promulga legi din punct de vedere economic, social, financiar şi justiţie. Aceste legi dure au dăinuit şi după moartea sa o lungă perioadă de timp. În perioada domniei sale cultura otomană se dezvoltă mai ales în domeniul artelor, literaturii şi arhitecturii.

Încălcând tradiţiile otomane privind căsătoria, acesta se căsătoreşte co o supusă din haremul său. pe nume Roxelana. Căsătoria sultanului cu aceasta îl face pe acesta să câştige mai multă notorietate. După 46 de ani de domnie Soliman moare, fiul său, moştenitorul tronului, Selim al II-lea preia conducerea ducând mai departe succesul tatălui său.

Mehmed al II-lea Fatih

Mehmed al II-lea Fatih (الفاتح), (Cuceritorul sau Mahomed al II-lea) (n. 30 martie 1432 — d. 3 mai 1481), cel de-al treilea fiu al sultanului Murad al II-lea a ajuns sultan la vârsta de 19 ani, a fost sultan al Imperiului Otoman între 1444 şi 1446, şi între 1451 şi 1481. A fost unul dintre cei mai puternici sultani din istoria Imperiului Otoman.

Cucerirea Constantinopolului în 1453 l-a transformat pe Mahomed în cel mai renumit conducător în lumea musulmană. În următorii 30 de ani el a încercat nu numai să facă din noua capitală cel mai important şi mai frumos oraş din lumea întreagă, ci şi să devină, el însuşi, ca urmaş al împăratului Bizanţului, conducătorul absolut al unui imperiu în plină expansiune. Pentru a realiza acest lucru, el a început prin a distruge tot ceea ce reamintea de puterea bizantină. A ordonat uciderea oricăruia dintre grecii bizantini ce ar fi putut fi numit împărat. Apoi, flota sa a pătruns în Marea Neagră şi a obligat toate formaţiunile aflate de-a lungul coastei să plăteasca tribut ca o recunoaştere a supremaţiei otomane. Între 1454 şi 1464, armatele lui Mahomed au pătruns puternic în Balcani, la sud de Dunăre, pe care o considera frontiera de nord a Imperiului Otoman în sud-estul Europei. În 1455, Mahomed a năvălit în Serbia, anul următor a atacat Belgradul. În 1459, Serbia a fost cucerită. O incursiune a armatei otomane în Grecia a condus la preluarea Atenei în 1458 şi a Moreei în 1460. Bosnia a fost anexată în 1464.

În 1470, capturarea insulei Negroponte, important centru comercial veneţian din zona continentală a Greciei, a provocat panică în întreaga Italie. În final, veneţienii au acceptat să plătească sultanului un tribut anual substanţial. În anul 1480, flota lui Mahomed a cucerit portul Otranto din sudul Italiei. În 1472, a mobilizat întreaga sa armată de circa 100.000 de persoane şi a învins forţele lui Uzun Hasan la Bashkent. Tratatul de pace care a urmat i-a acordat lui Mahomed controlul asupra întregii Anatolii până la râul Eufrat.