Harun al-Rashid

Hārūn al-Rashīd (n. 17 martie 763 - d. 24 martie 809) a fost al cincilea şi cel mai cunoscut calif din Dinastia Abbasizilor. S-a născut în Rayy, lângă Teheran, şi a locuit în Bagdad. În timpul domniei (786 - 809) a locuit în Ar Raqqah, oraş pe malul Eufratului. Domnia lui a fost o perioadă de avânt cultural, ştiinţific şi religios, a fost fondatorul bibliotecii Bayt al-Hikma (Casa Înţelepciunii).

A rămas un personaj legendar, unele din poveştile despre el fiind adevărate (de exemplu ceasul pe care l-a dăruit lui Carol cel Mare), altele, precum cele din 1001 de nopţi ale Şeherezadei, fiind doar fictiune.

Hārūn s-a născut în provincia Teheran a Iranului. A fost fiul lui al-Mahdi, al treilea calif Abbasid, şi al lui al-Khayzuran, o fostă sclavă din Yemen, o femeie cu o puternică personalitate, care a influenţat politica din timpul domniilor soţului ei şi fiului ei, până în 789, când a murit.

Hārūn a domnit începând din 786, când avea 23 de ani. În 796 mută curtea şi guvernul la Ar Raqqah, pe malul Eufratului, unde a petrecut 12 ani din domnie. Mutarea a fost motivată de apropierea de frontiera Bizanţului şi de uşurinţa comunicaţiilor cu celelalte oraşe mari.

Primul său ministru (vizir) a fost Yahya Barmakid, de origine persană, membru al familiei Barmakizilor, o familie foarte influentă. Yahya l-a ajutat pe Hārūn să obţină tronul, şi a fost un favorit al califului până în 798, când a fost aruncat în închisoare şi i s-a confiscat averea.

A numit în funcţie miniştri pricepuţi, care au îmbunătăţit viaţa poporului. În timpul lui Bagdadul a devenit cel mai frumos oraş din lume. Tributurile plătite de vasali au fost folosite la ridicarea de construcţii, la sponsorizarea artelor şi pentru luxul curţii sale. A adus la curtea sa oameni de ştiinţă din alte ţări.

A avut relaţii diplomatice cu China şi cu Carol cel Mare. Acestuia din urmă, într-un schimb de daruri, i-a trimis un ceas deosebit, care funcţiona cu apă, marcând orele prin căderea unor bile de bronz într-un vas în timp ce nişte figurine care reprezentau cavaleri ieşeau pe nişte uşi care se închideau în urma lor. Ceasul a făcut o impresie deosebită în Europa Occidentală.

A fost şi un militar prieput. În 798 a comandat o armată care a invadat Imperiul Bizantin, condus atunci de împărăteasa Irina. După ce l-a învins pe faimosul general Nicetas, şi-a condus oştirea până în apropierea Constantinopolelui, care scapă de cucerire cu preţul unui tribut anual de 70000 piese de aur.

Urmaşul Irinei, Nicefor I Genikos, încetează plata tributului, ceea ce provoacă o nouă invazie arabo-persană condusă de Harun-al-Rashid, care se încheie prin restabilirea plăţii tributului anual.

În 797/798 a cucerit fortăreaţa numită "Sălciile" de dincolo de porţile Ciliciei, ocupă Ciprul în 805 şi Rodosul în 807.

A făcut pelerinajul musulman la Mecca de 5 ori, în 793, 795, 797, 802 şi 803.

În 809, în timpul unei expediţii de înăbuşire a insurecţiei lui Rafi ibn-Leith din Transoxania, a căzut bolnav şi a murit. A fost înmormântat în palatul lui Hamid ibn Qahtabi, guvernatorul provinciei Khorasan din Iran, palatul fiind în prezent cunoscut ca Mashhad (locul martiriului).