Vasile II Bulgarochtonul

Vasile al II-lea Bulgaroctonul a fost un împărat al Bizanţului (Imperiul Roman de Răsărit) care a domnit între 976 şi 1025.

Vasile al II-lea a fost un membru marcant al puternicei dinastii Macedonene. Fiu al lui Romanus al II-lea şi al împărătesei Theophano, de origine armeană şi nepot al împăratului Constantin VII Porfirogenetul, Vasile a avut o copilărie zbuciumată. Orfan de tată de la 5 ani(963), care îl asociase deja la tron, tânărul prinţ şi-a văzut tronul ocupat pe rând de Nichifor II Phocas - prin căsătoria cu împărăteasa văduvă - şi Ioan Tzimisces - îl ucide pe Nichifor Focas si pe împărăteasă o trimite în exil. Însă în 976 Tzimisces, un împărat foarte competent de altfel, moare iar Vasile, în vârstă de aproape 20 de ani ocupă tronul ca împărat legitim sub numele de Basileios II la 10 ianuarie acelaşi an.

În primii ani ai domniei tânărul împărat se confruntă cu rascoala a doi mari potenţaţi din Anatolia: Bardas Skleros şi Bardas Phocas. Împăratul reuşeşte să înăbuşe cu succes cele două rebeliuni, îl ucide pe Skleros în 979 iar 10 ani mai târziu, celălalt Bardas, Phocas, cere iertare şi depune armele împăcându-se cu împăratul. Tot în 989 Vasile al II-lea încheie o alianţă cu cneazul rus Vladimir I, acesta acceptă să predea imperiului oraşul Chersones din Crimeea (pe care îl ocupase) şi să pună la dispoziţia Imperiului Bizantin 6000 de soldaţi. Pentru a întări această alianţă Vladimir se căsătoreşte cu prinţesa Ana, sora împăratului şi trece la creştinism împreună cu tot poporul său. După lupte grele Vasile reuşeşte un lucru remarcabil pe frontul din Orient: recucereşte Siria şi Libanul din mâna arabilor şi pune capăt pentru multă vreme războaielor cu califatul fatimid. Acum cu pacea asigurată în răsărit va avea timp şi resurse să se ocupe de rebeliunea din Bulgaria. Împăratul Ioan Tzimiskes cucerise parţial Bulgaria dar în regiunea de vest, Macedonia şi Serbia de est din ziua de azi, ţarul bulgar Samuil reuşise să organizeze o rezistenţă şi să se menţină în zonă. În 986 Vasile al II-lea trimisese 60 000 de soldaţi împotriva Sofiei dar campania bizantină a fost un eşec total. Războiul s-a transformat într-unul de lungă durată, un adevărat război de uzură cu rezultate incerte de ambele părţi. Asta până în 1000 când Vasile, profitând de pacea de la graniţele de răsărit se întoarce cu toată puterea asupra bulgarilor şi cucereşte rând pe rând Albania de azi, Scopje, Moesia. Bătălia decisivă de la Kleidion avea să-i aduca supranumele de Bulgaroctonul (omorîtorul de bulgari). 15 000 de prizonieri bulgari sunt orbiţi şi trimişi la ţarul Samuel care la vederea unei asemenea grozăvii face atac de cord şi moare. Pe drumul de întoarcere Vasile II îi supune şi pe sârbi şi îi readuce sub ascultarea imperiului, apoi se abate la Atena unde aduce mulţumiri pentru victorie Sfintei Născătoare de Dumnezeu în biserica de pe Acropole în care fusese transformat Parthenonul. Vasile al II-lea Bulgaroctonul readuce în graniţele imperiului şi Armenia, părţi din hanatul Khazar, în special zona Crimeii dar şi sudul Italiei.

Probabil campania sa de recuceriri ar fi continuat dacă în anul 1025 împăratul nu ar fi plecat pe drumul pe care merg toţi muritorii. Ultima sa dorinţă, pe patul de moarte, a fost aceea de a nu fi îngropat în mausoleul basileilor ci în terenul de antrenament al Gărzii Imperiale pentru a auzi mereu strigătele soldaţilor ce luptă pentru gloria imperiului. A rămas în istorie ca un împarat model, nu a fost niciodată căsătorit şi şi-a petrecut anii domniei mai mult pe câmpurile de luptă decât în palat. Nu iubea luxul şi fastul imperial, modest, ascetic, pios, a dat totul pentru imperiu primind în schimb o amintire veşnică. Mihai al VIII-lea Paleologul a adus cu fast rămăşiţele pământeşti ale acestuia la mănăstirea construită de el, lângă Selymbria.