Carol Quintul

Carol Quintul (n. 24 februarie 1500 – d. 21 septembrie 1558) a fost împărat romano-german din 1519, până la abdicarea sa în 1556. A domnit, de asemenea, ca rege al Spaniei, cu titulatura „Carol I”, din 1516 până în 1556. Ca moştenitor a patru dintre casele regale importante din Europa, a realizat o uniune personală a unor teritorii întinse şi dispersate, incluzând Sfântul Imperiu Roman (numit „de naţiune germană” în epoca naţionalismului), Aragon, Castilia, Napoli, Sicilia, Ţările de Jos şi coloniile spaniole din Americi. Când a renunţat la tron, şi-a împărţit ţinuturile între fiul său, Filip al II-lea al Spaniei, şi fratele său Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman.

După moartea bunicului său din partea tatălui, Maximilian I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, în 1519, Carol a moştenit teritoriile habsburge din Austria. A fost de asemenea candidatul ales de principii-electori pentru succesiune, şi cu ajutorul familiei înstărite Fugger, l-a putut devansa pe Francisc, fiind ales pe 28 iunie 1519. În 1530, a fost încoronat Împărat romano-german de către Papa Clement al VII-lea, în Bologna, având să fie ultimul împărat al Sfântului Imperiu Roman încoronat de un papă.

Carol a fost Împărat al statelor germane, dar puterea lui era în realitate limitată de principi. Protestantismul s-a bucurat de mult succes în Germania, iar Carol era decis să nu lase asta să se întâmple în Ţările de Jos. S-a organizat o inchiziţie încă din 1522. În 1550, s-a introdus pedeapsa cu moartea pentru orice erezie. Dizidenţa politică a fost ţinută sub control, în special în Ghentul natal al lui Carol, unde a înăbuşit personal revolta din 1539. O caracteristică de bază a domniei lui Carol au fost conflictele cu Franţa, care s-a văzut înconjurată de teritoriile din posesiunea lui Carol, şi care încă dorea teritorii din Peninsula Italică. Primul război al lui Carol cu rivalul său, Francisc I al Franţei, a început în 1521. Carol s-a aliat cu Anglia şi cu Papa Leon al X-lea împotriva francezilor şi veneţienilor, ieşind învingător, împingându-i pe francezi afară din Milano şi capturându-l pe Francisc în Bătălia de la Pavia din 1525. Pentru a-şi redobândi libertatea, regele francez a fost obligat să îi cedeze Burgundia lui Carol, conform umilitorului tratat de la Madrid din 1526.