Francisc I

Francisc I al Franţei (franceză François I) (12 septembrie 1494 - 31 martie 1547) a fost rege al Franţei între anii 1515 şi 1547, fiind fiul lui Charles d'Angoulême şi al Louisei de Savoia. Întâi, conte de Angoulême şi duce de Valois, el i-a succedat la tron vărului său Ludovic XII, prin căsătoria cu fiica acestuia, Claude a Franţei.



Francisc a încercat şi nu a reuşit să devină Împărat Roman şi a urmărit o serie de războaie în Italia. A reuşit să-i înfrângă pe elveţieni la Marignano în 1515 ceea ce i-a permis să captureze oraşul-stat Milano. Mare parte din activitatea militară din timpul domniei lui Francisc a fost concentrată spre inamicul său, Carol al V-lea, Împărat Roman. În plus faţă de Sfântul Imperiu Roman, Carol conducea Spania, Austria şi un număr de posesiuni mici vecine Franţei şi deci era o ameninţare pentru împărăţia lui Francisc.
Regele Franţei a încercat să aranjeze o alianţă cu Henric al VIII-lea al Angliei. Negocierile au avut loc pe celebrul câmp de la Cloth of Gold în 1520, dar în cele din urmă au eşuat. Cea mai devastatoare înfrângere a avut loc la bătălia de la Pavia (1525), unde Francisc a fost capturat de Carol. A fost ţinut captiv la Madrid şi forţat să facă concesii majore lui Carol, înainte de a fi eliberat. La întoarcerea sa în Franţa, Francis a susţinut că acordul său cu Carol e nul.