Henric VIIII

Henric al VIII-lea (engleză Henry VIII) (n. 28 iunie 1491 – d. 28 ianuarie 1547) a fost rege al Angliei.

Henric al VIII-lea a fost al doilea monarh al Casei Tudor, succedând tatălui său, Henric al VII-lea. Este faimos datorită faptului că a avut şase soţii: Catherine de Aragon, Anne Boleyn, Jane Seymour, Anne de Cleves, Catherine Howard şi Catherine Parr.

Henric VIII a fost al doilea fiu al lui Henric VII şi al Elisabetei de York. Fratele său mai mare, Arthur, Prinţ de Wales, a murit în 1502, lăsându-l pe Henric moştenitor al tronului.

Henric a extins Marina Regală de la 5 la 53 de nave. Iubea palatele; la începutul domniei avea o duzină şi când a murit avea cincizeci şi cinci, în care a atârnat 2000 tapiserii Îşi arăta cu mândrie colecţia sa de arme care includea un exotic echipament de tir cu arcul, 2250 bucăţi de muniţie de teren şi 6500 de pistoale.

Parlamentul Reformei care a ţinut şapte ani (1529-1536) a votat toate măsurile propuse de coroană. Clerul a trebuit să acorde regelui titlul de protector şi şef suprem al bisericii şi să desfiinţeze „primul venit” al beneficiilor ecleziastice, care până atunci fuseseră plătite papei. Parlamentul a votat Statutul apelurilor care interzicea să se facă apel la Roma, Actul de Supremaţie, care-l considera pe rege „unicul şi supremul şef al bisericii Angliei” şi îi atribuia jurisdicţia spirituală cât şi jurisdicţia civilă şi Actul de Succesiune, care anula prima căsătorie, pe copiii născuţi din această căsătorie îi priva de drepturile lor la coroană în favoarea descendenţilor Annei Boleyn.

Opoziţia la politica religioasă a regelui a fost repede suprimată în Anglia. Un număr de călugări disidenţi au fost torturaţi şi executaţi. Cei mai proeminenţi au fost John Fisher, episcop de Rochester şi Sir Thomas More, fostul Lord Cancelar al lui Henric, ambii au refuzat să depună jurământul faţă de rege şi au fost ulterior condamnaţi pentru înaltă trădare şi decapitaţi. Ulterior, John Fisher şi Thomas Morus au fost canonizaţi de Biserica Catolică, iar în 1980, Thomas Morus a fost canonizat şi de Biserica Anglicană.

După mai multe încercări de definire a religiei anglicane Henric a obţinut votarea de către Camera Lorzilor a unui statut în şase articole care a fost supranumit „actul sângeros” sau „biciul cu şase corzi”, act care afirma transsubstanţierea, validitatea legământului de castitate, superioritatea celibatului clerical şi care admitea spovedania şi liturghia particulară.

Henric al VIII-lea a fost înmormântat la Castelul Windsor, lângă soţia lui Jane Seymour. Peste 100 de ani, Carol I va fi înmormântat în acelaşi boltă.