Wilhelm Cuceritorul

A fost duce al Normandiei (1035-1087) si rege al Angliei intre anii 1066 si 1087. In anul 1066, a invocat drepturi la coroana engleza si a debarcat in sudul Angliei, la Hastings, in fruntea unei armate formate din cavaleri normanzi si din intreaga Franta. Acolo, el a reusit sa infranga armata anglo-saxona a regelui Harold al II-lea. Victoria a fost obtinuta, deoarece armata lui W. dispunea de o cavalerie puternica, in timp ce oastea anglo-saxona era formata mai ales din pedestrasi. Normanzii lui W. au profitat si de un atac al norvegienilor asupra anglo-saxonilor, care a contribuit si el la slabirea fortelor acestora din urma. Pana in anul 1071, normanzii au reusit sa supuna intregul regat al Angliei. O septime din intinderea Angliei a intrat in posesia lui W., care astfel a devenit cel mai mare proprietar funciar din aceasta tara. El a impartit cavalerilor sai o mare parte din pamantul insusit, care, in schimb, erau vasali directi ai regelui si ii prestau personal omagiul si toate sarcinile militare si banesti. In acest mod, W. si-a format o nobilime militara puternic ierarhizata si care cuprindea atat proprietari funciari mari (baroni), cat si mici (cavaleri). Aristocratia anglo-saxona care si-a pastrat domeniile facea parte si ea din randurile acestei nobilimi, trebuind, de asemenea, sa indeplineasca obligatii vasalice riguroase fata de rege. In anul 1086 a fost realizat un recensamant funciar, numit Cartea Judecatii de Apoi, prin care s-a tinut o evidenta precisa a tuturor proprietatilor funciare, fiind mentionate suprafata fiecarui domeniu, animalele, inventarul agricol, venitul, numarul, situatia juridica si obligatiile taranilor dependenti, indatoririle vasalice etc. Cucerirea normanda a determinat accelerarea procesului de intrare in dependenta a taranimii libere si de formare a relatiilor vasalice si a contribuit la desavarsirea relatiilor feudale. Sistemul de improprietarire a nobilimii, practicat de W., a impiedicat crearea de principate teritoriale, puterea marilor feudali englezi fiind astfel limitata. Monarhul era autoritar, puterea sa bazandu-se pe fondurile funciare intinse, care ii asigurau resurse insemnate si care ii dadeau posibilitatea sa impuna vasalilor sai respectarea riguroasa a obligatiilor pe care le aveau. Organul central de conducere al statului era curtea regelui. tara era organizata administrativ in comitate (shire), conduse de catre un sheriff, care avea atributii consultative. Veniturile statului au fost separate inca de la inceput de tezaurul regal, ca urmare a organizarii fiscalitatii pe principii noi. Datorita realizarilor din timpul domniei sale, W. este considerat unul dintre cei mai insemnati regi din istoria Angliei.