Pompei

Gnaeus Pompeius Magnus sau Cnaeus Pompeius Magnus (29 septembrie 106 î.Hr.-28 septembrie 48 î.Hr.), general şi om de stat roman. Fiu al lui Gnaeus Pompeius Strabo, reprezentant al unei familii senatoriale, Pompei se afirmă în viaţa politică după debarcarea lui Sullla în sudul Italiei şi reizbucnirea războiului civil dintre populari şi optimaţi. La începutul anului 83 î.Hr. reuşte să recruteze 3 legiuni cu care contribuie la victoria optimaţilor.

Căsătorit cu Aemilia, fiica vitregă a lui Sulla, Pompei este trimis în Sicilia, apoi în Africa de Nord pentru a lichida ultimile rezistenţe ale popularilor. Din 76 î.Hr. duce lupte grele în Spania împotriva lui Sertorius. Revenit în Italia, înfrânge în 71 î.Hr. ultimile forţe ale armatei lui Spartacus.

Moneda cu Pompei

Este ales consul în 70 î.Hr. împreună cu Crassus. În 67 î.Hr., prin "Lex Gabinia", i se conferă puteri extraordinare ("imperium maius") pentru 3 ani, cu misiunea de a combate pirateria din Marea Mediterană. Dovedeşte un talent organizatoric de excepţie şi rezolvă această misiune în câteva luni. În 66 î.Hr, împotriva Senatului, îi este încredinţată comanda supremă în Orient în războiul împotriva lui Mithridates al VI-lea, regele Pontului.

Pompei îl învinge pe acesta, apoi pe aliatul său Tigranes II cel Mare, regele Armeniei. În perioada 64 î.Hr.-63 î.Hr. se consacră reorganizării politice a Orientului. La întoarcere la Roma, îşi serbează triumful, primeşte cognomenul de "Magnus", dar din cauza opoziţiei Senatului, nu reuşeşte să ratifice măsurile adoptate în Orient.

În 60 î.Hr. se constituie primul triumvirat între Pompei, Cezar şi Crassus, înţelegere privată şi secretă a celor 3 împotriva aristocraţiei senatoriale. În 57 î.Hr. dobândeşte puteri excepţionale pe timp de 5 ani, în vederea asigurării aprovizionării Romei cu cereale. În 55 î.Hr. este ales din nou consul iar la sfârşitul consulatului obţine guvernarea Spaniei pe 5 ani, însă nu părăseşte Roma.

Moartea lui Crassus la Carrhae, gloria lui Cezar în Gallia, duc la destrămarea triumviratului şi la apropierea de Senat. În 52 î.Hr, Senatul acceptă desemnarea lui Pompei în calitate de "consul sine collega", cu misiunea de a restaura ordinea. La 7 ianuarie 49 î.Hr, printr-un "senatus consultum ultimum", Cezar este demis din funcţii, iar Pompei este însărcinat cu apărarea republicii. 3 zile mai târziu, când traversează Rubiconul cu legiunile sale, Cezar declanşează războiul civil.

Pompei se refugiază în Grecia, unde este învins în bătălia de la Ilerda. La 9 august 48 î.Hr. are loc bătălia de la Pharsalos în Tesalia. Înfrânt, Pompei se refugiază în Egipt, unde este asasinat la 28 septembrie 48 î.Hr. din ordinul regelui Ptolemeu al XIII-lea.