Attila

Attila (latină: Attila, greacă: Ἀττήλας)

(406–453), a fost ultimul şi cel mai puternic rege a hunilor, domnind între anii 433-453. Născut într-o familie nobilă, el l-a urmat la tron pe unchiul său Roas, împreună cu fratele său Bleda.

Attila este cunoscut şi ca Attila Hunul şi a fost supranumit în unele texte bisericeşti „Biciul lui Dumnezeu”. a/Origini turcice şi ugro-altaice:

• -denumirea de tată , asemănătoare cu cea din limba gotică, şi unele limbi slave (vezi otetz,în rusă, sau termenul probabil de origine mixtă „ataman” în ucraineană)

existentă în maghiară "atya", si in nume proprii turcice ca Atatürk sau Almatî (Alma Ata) şi în denumirea de dregătorie turcă medievală „atalîk”

• ipotetica înrudire cu numele vechi turcic al fluviului

Volga - Atyl/Atal/Atil. În cazul acesta numele ar însemna "Fluviu mare".

• b/ Sursele germanice:

Attila este menţionat ca Etzel în Cântecul Nibelungilor ("Nibelungenlied"), de asemenea ca Atli în legenda nordică Volsunga Saga şi ca Attilius în Thidrekssaga; în germana veche "Attli" însemna "tatăl" sau "cel bătrân"; dupa o altă ipoteză, mai comună,Attila ar fi diminutiv al cuvântului „tată” - însemnând „tătucul”.

În tinereţe a trăit la curtea din Ravenna, ca ostatic. Prezenţa sa acolo era o garanţie că hunii conduşi de unchiul său nu vor ataca Imperiul Roman de Apus. Împreună cu fratele său Bleda, a continuat politica de unificare a triburilor hune, politică începută de Rua (Roas, Ruga). Cu toate acestea, nu a reuşit nicicând să controleze toate triburile hune. Noul regat, asupra căruia a domnit din anul 434 împreună cu fratele său Bleda, cuprindea populaţii eterogene, întinzânu-se de la Caucaz până la Rin. În anul 445 Bleda a fost ucis din porunca lui Attila, iar după aceasta centrul politic al formaţiunii controlate de el s-a stabilit în Câmpia Tisei.

În anul 445 Attila l-a omoarât pe fratele său şi a devenit astfel rege al hunilor. Au urmat ani de războaie şi de cuceriri pentru Attila care şi-a extins regatul de la Volga până la Dunăre şi de la Oceanul îngheţat până la Munţii Carpaţi. În anul 447 armata lui Attila ajunge până la hotarele Constantinopolului condus în acea perioadă de Theodosius al II-lea. După cucerirea mai multor provincii din apropierea Constantinopolului, Theodosius este nevoit să se recunoască înfrânt şi să plăteasca tribut anual.

În anul 451 se îndreaptă împotriva Imperiului Roma de Apus şi invadează Gallia. Este înfrânt în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice, de către alianţa germanică alcătuită din vizigoţi, burgunzi şi franci, sprijiniţi de romani condusă de generalul roman Flavius Aetius. Bătălia a fost descrisă ca fiind una din cele mai sângeroase înfruntări din istorie, Attila pierzând între 200.000 şi 300.000 mii de războinici. Învins, Attila se retrage, dar îşi adună o armată nouă iar anul următor pleacă spre Roma. A cucerit multe oraşe ale Italiei, dar când a ajuns în apropierea Romei s-a întâlnit cu papa Leon I. Impresionat de acesta, Attila s-a retras. În anul 453 Attila a pregătit o nouă incursiune în Italia, dar a murit înainte ca planurile sale să reuşească. Conform legendei, moartea lui Attila a survenit în noaptea nunţii sale cu prinţesa burgundă Ildikó (germ. Hildchen, diminutiv de la "Hilda").

Este urmat la tron de fiul său, Ernac.

În epopeea Cântecul Nibelungior, Krimhild (Ildikó), în dorinţa de a răzbuna moartea lui Siegfried, se căsătoreşte cu Attila, în cele din urmă îl răzbună pe iubitul ei. Attila este prezentat în această legendă într-o lumină favorabilă, ca un conducător drept.

În izvoarele ecleziastice este menţionat faptul că la Mantova nu l-ar fi întâlnit numai pe Papa Leon I cel Mare, ci i-ar fi apărut înşişi sfinţii Petru şi Paul, ocrotitorii Romei, gata să apere Cetatea Eternă, iar înfricoşat de această viziune, ar fi decis să se retragă (referitor la această temă a se vedea pictura lui Rafael).

Istoriografia creştină l-a numit flagellum Dei ("biciul lui Dumnezeu").

O fortificaţie romană situată în apropiere de oraşul Schwäbisch Gmünd era menţionată încă în secolul al XIV-lea ca "Etzelsburg" ("Cetatea lui Attila"). De asemenea, un deal al satului Aţel (situat în apropiere de Sighişoara), al cărui nume german este "Hetzeldorf", "Etzeldorf", "Satul lui Attila", păstrează tradiţia prezenţei hunilor în acele locuri. Conform miturilor locale, pe dealul respectiv ar fi înmormântată o căpetenie tribală a lui Attila, sau chiar Attila însuşi.