Cyrus cel Mare

Cirus s-a născut în anul 559 î.Hr. şi a fost crescut de către bunicul său care era rege.Conform legendei,când era mic,era să fie ucis de către proprul său bunic.Acesta a scăpat ca prin minune.El a contestat de îndată autoritatea abuzivă a dinastiei mezi-ce asupra triburilor persane. Când a devenit rege,în 559 î.Hr., el transformă în numai trei decenii Persia dintr-o putere locală, în cel mai vast şi puternic imperiu al Orientului. Prin înfrângerea lui Astiage (cca. 550 î.Hr.), Media devine provincie a statului persan. Cucerind apoi Lidia lui Cresus (546 î.Hr.), Persia include în hotarele sale Asia Mică până la Marea Egee, cu toate coloniile greceşti ale Ioniei. În anii 545 î.Hr.-539 î.Hr. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală - Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, ş.a. Profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon în urma unor conflicte interne, Cyrus ocupă în 539 î.Hr. Babilonul, anexând apoi toate posesiunile Regatului Caldeu din Siria, Fenicia, Ţara Israel, până la graniţele Egiptului Faraonic.

Un adept al federatiei

Datorită talentului său oratoric şi curajul său în luptă i-au adus admiratia aliaţilor, convinşi rapid că au gâsit în el un sef capabil să-i elibereze pe perşi de vasalitate.S-a bizuit pe ameninţare şi forţa convingerii,uniindu-i într-o federaţie de nemulţumiţi şi a cucerit capitala lui Astyage, regele mez. Pentru a menaja toate susceptibilitatile şi a-şi atrage aprobarea tuturor, el îi cruţă pe cei învinsi şi îi asociaza într-un nou „regat al persilor si al mezilor". Ideea de imperiu, poate prima din întreaga istorie, îsi gaseste realizarea în aceasta confederaţie de popoare diverse, reunite prin practici administrative comune şi conduse de un şef charismatic.

Un eliberator

Cyrus si-a facut, fara îndoiala, cuceririle prin sabie, dar a stiut sa le pastreze gratie unei atitudini foarte originale pentru acea epoca, aceea a mâinii întinse: unul din exemplele cele mai celebre ale clementei împaratului este eliberarea evreilor din Babilon, tinuti captivi în acest oras din vremea domniei lui Nabucodonosor. Cyrus a mers chiar pâna la a face din Cresus, regele Lidiei pe care tocmai îl învinsese, unul din sfetnicii sai, si i-a dat înapoi coroana. Printre altele, împaratului persilor nu îi era rusine sa se prezinte în ochii popoarelor ca un viteaz aparator al vechilor credinte. S-a autoproclamat „aparator al lui Marduk" (divinitate tutelara a regiunii din timpuri imemoriale), Cyrus a restabilit pretutindeni cultul sau respectând totodata zeitatile locale, chiar în orasele grecesti. În vreo douazeci de ani, el „a eliberat" astfel sute de triburi si de orase pe un teritoriu de o întindere nemaivazuta pâna atunci: de la frontierele Egiptului, ale Palestinei si ale Asiei Mici pâna în vecinatatea Asiei Centrale si a Indiei, milioane de oameni au trait astfel timp de trei secole sub si cu legea persilor.

Organizarea

Spre deosebire de vechile regate conduse cu mâna de fier de un conducator crud dupa bunul lui plac, Imperiul Persan s-a dotat, pe timpul domniei lui Cyrus, cu un aparat administrativ complex: imensul teritoriu, împartit în provincii federate, trebuia sa plateasca impozite. Dupa cum ne spune istoricul grec Herodot, în fiecare an veneau inspectori sa controleze gestiunea satrapilor, un fel de prefecti numiti de împarat. Dupa ce a cucerit Imperiul Persan, Alexandru cel Mare nu a facut nici o schimbare în administratie, care era unanim apreciata de supusii „Marelui Rege".