Ramses II

Ramses al II-lea sau Ramses cel Mare a fost un faraon egiptean din dinastia a 19-a (1304-1237 î.Hr.). Domnia sa de 57 ani reprezintă o epocă de prosperitate şi înflorire culturală. Ramses a urcat pe tron la o vârstă fragedă, fiind co-regent al tatălui său Seti I (Setinos I sau Sethos I). A domnit până la moarte, care a survenit la vârsta de 96 de ani. Bătălia de la Kadeş s-a soldat cu o mare victorie asupra regatului hitiţi|hitit.
Se spune că Ramses II ar fi fost faraonul din Biblie care i-a luat pe evrei ca sclavi şi că ar fi fost învins de Dumnezeu prin profetul Moise. Cerecetătorii susţin că evreii erau deţinuţi ca sclavi încă din timpul faraonului Seti I. Acesta ar fi poruncit uciderea pruncilor evreilor şi numai unul, Moise, ar fi supravieţuit. Moise ar fi trăit la curtea faraonului împreună cu Ramses ca fraţi (vitregi). Moise a luptat împotriva faraonului Ramses câţiva ani, prin cele 10 urgii (nenaturale şi neobişnuite la egipteni)). În final, Moise a învins, Ramses pierzând o singură bătălie, cea a Domnului (naturii), răscoala evreilor şi a lui Moise. Ramses şi-ar fi pierdut moştenitorul la tron (cel mai mare fiu al său, mort din cauza unei epidemii din cea de-a zecea urgie). Potrivit unor cercetători, exodul evreilor a început la mult timp după domnia lui Ramses II. De aceea, faraonul biblic ar fi fost fie urmaşul la tron al lui Ramses, Merneptah, fie Amhose I. Referitor la Marea Roşie, pe fundul mării nu s-au găsit rămăşiţele niciunui oştean egiptean, nicio bucată de car de luptă egiptean ori oseminte cabaline.

Ramses a fost singurul faraon care a condus cea mai mare armată egipteană, formată din 15.000 de soldaţi. La începutulu domniei sale, a luptat împotriva hitiţilor. În anul 1299 î.Hr. i-a învins în bătălia de la Kadeş. De aici, Ramses şi-a luat numele de Ramses cel neînfricat. Bătălia a avut loc în al cincelea an de domnie. Potrivit izvoarelor, când soldaţii lui erau în panică, el şi-a pus tunica şi a ucis duşmanii unul după altul, aruncându-i pe hitiţi în fluviu. Pe lângă acele scene, Ramses a gravat şi strigătele duşmanilor din timpul bătăliei:

I-am măcelărit şi i-am doborât acolo unde se aflau în timp ce ei îşi strigau, unul către celălalt: I-am ucis pe toţi, nu a scăpat niciunul. Potrivit izvoarelor, Ramses a poruncit tăierea mâinilor hitiţilor morţi pentru a stabili numărul hitiţilor ucişi în bătălie.

Conflictul cu hitiţii s-a încheiat prin pacea din 1295 î.Hr. Acest tratat de pace, încheiat cu regele hitit Hattuşili al III-lea, este cel mai vechi document de acest fel cunoscut din istoria diplomaţiei.