Pericles

Pericle (cca. 495 î.Hr - 429 î.Hr), general, orator şi om de stat atenian. Conducător al Atenei între 443 şi 429 î.Hr., timp în care a iniţiat numeroase reforme democratice, care au transformat oraşul într-un centru economic, politic, cultural şi artistic al lumii greceşti. A construit Partenonul, noul Erehteion ş.a. În timpul domniei lui a început Războiul peloponesiac (431-404 î. Hr.), în care a fost implicată şi Atena. A fost răpus de ciumă, care a lovit Atena în perioada desfăşurării acestui război.

Bust al lui Pericle

Pericle s-a născut in anul 495, avându-l tată pe Xantipos şi mamă pe Agariste. Tatăl lui a fost unul dintre eroii de la capul Mycale, iar mama lui aparţinea nobilei familii a Alcomeonizilor, fiind nepoata vestitului Clistene, care dăruise Atenei o structură democratică. Avea o familie înstărită, cu o poziţie socială superioară. Cu alte cuvinte, viitorul conducător democrat provenea din cea mai înaltă aristrocaţie. Mama lui a avut un vis premonitoriu, înainte de a-l naşte pe Pericle: copilul ei era un leu; fiul ei va deveni, într-adevăr, dacă nu cel mai puternic om din Grecia Antică, cel puţin geniul ei tutelar. Pericle fusese un copil frumos, cu trăsături nobile, dar cu capul un pic cam alungit, lucru care stârnea ironia poeţilor. Educaţia pe care Pericle a primit-o a fost extrem de îngrijită, cum se cădea unui tânăr aristocrat. Înainte de 13-15 ani a învăţat să citească, să scrie şi să socotească la şcoala de gramatică, după care a urmat şcoala de educaţie fizică, unde a învăţat să lanseze suliţa, să se lupte şi să călărească. Pericle simte că este sortit unui viitor deosebit; de aceea el se pregăteşte minuţios înainte de a se lansa în arena politică. De altfel asemănarea sa cu tiranul Pisistrate este uimitoare pentru bătrânii cetăţii. Aşteaptă să împlinească treizeci de ani, puţin înainte de alegerile din 461 î.Hr., pentru a milita, cu trup şi suflet, în partidul democrat, contrar tuturor tradiţiilor familiale. Pericle este sincer convins că în felul acesta pregăteşte viitorul strălucit al Atenei. Ancheta îi este favorabilă, iar alegerea sa ca strateg este neîndoielnică. De altfel, timp de cincisprezece ani, poporul va reînnoi votul de încredere acordat celui care avea să-l conducă pe culmile gloriei. De acum înainte, Pericle pune în concordanţă felul său de a trăi cu idealul său, precum şi cu funcţiile sale: grav, cam trufaş, este stăpân pe el în toate ocaziile, nu izbucneşte în hohote de râs şi plânge rareori. El nu-şi iroseşte timpul cu vorbăria fără rost sau cu hoinăreli: om de stat, muncind cu îndârjire. Nu se lasă corupt, nu îşi neglijează problemele personale şi este cam strâns la mână. Proprietar al unor domenii întinse în Attica, Pericle a încredinţat unui servitor, Evanghelos, administrarea bunurilor sale. În viaţa publică, procedează cu iscusinţă, fiind un politician subtil şi ager. Pentru a-şi păstra ascendentul asupra poporului, a cărui fire schimbătoare îi este cunoscută, urcă foarte rar la tribună, lăsând prietenilor săi grija de a-i susţine părerile. De fapt, el este cel care conduce, nu poporul. Această autoritate supremă o datorează faptului că este considerat „gură de aur”, fiind supranumit „Olimpianul”. Marele orator şi om politic al Greciei Antice a fost balbait,dar a vorbind cu pietre in gura s-a corectat singur, conducător al Atenei între 443-429 î.Hr., şef al partidului democrat, mare protector al artelor şi ştiinţelor, în timpul căruia Atena a atins o mare dezvoltare, ea devenind centrul comercial, politic şi cultural al Greciei antice, s-a stins din viaţă in 429 î.Hr.. Pentru strălucirea intelectuală pe care a dat-o Greciei, secolul în care a trăit (secolul V î.Hr.) a fost supranumit "Secolul lui Pericle".